„Timpurile noastre, lumea noastră are nevoie de mănăstiri.
Avem nevoie de călugări și călugărițe sfinți și dedicați.
Vremurile noastre sunt însetate de frumusețe, însetate de Hristos."
Gheronda Gavriil Tsafos
În weekendul Labor Day, am avut binecuvântarea de a participa la întâlnirea ROYA de la Mănăstirea Sf. Dimitrie cel Nou din Middletown, New York, căutând să-mi satisfac exact acea sete pe care a descris-o Gheronda Gavriil. Spre deosebire de multe alte weekenduri petrecute la mănăstire, motivul întâlnirii noastre a fost un atelier interactiv de 9 ore cu Diac. Lect. Sorin Mihalache în cadrul turneului său nord-american. Acest lucru a fost deosebit de convingător pentru aceia dintre noi care au participat la atelierul său din 2019 despre cultivarea atenției, la Rochester, NY. Unul dintre conceptele cheie în timpul acestui atelier a fost că voința constă în atenție, autocontrol (acțiune) și perseverență în fața descurajării, a lipsei de motivație și a altor obstacole. Tema perseverenței s-a dovedit a fi deosebit de relevantă pentru grupul nostru în lumina veștii din ziua precedentă că zborul Părintelui Sorin a fost anulat, punând în pericol întreaga întâlnire. Cu toate acestea, Dumnezeu, în providența Sa, a oferit posibilitatea unui zbor la timp, amânând totuși atelierul cu o zi și necesitând un nou program pentru sâmbătă.
Fiind la mănăstire, am profitat de viața de rugăciune zilnică abundentă și am început prima noastră zi plină cu participarea la Sfânta Liturghie. Alături de noi a fost prezent și Părintele John Downie, paroh al bisericii Sfântul Mihail din Southbridge, MA. După Liturghie și masa de prânz, ne-a vorbit cu generozitate despre călătoria sa spre Ortodoxie, despre timpul petrecut în România și în Sfântul Munte, despre minunile sfinților care ne înconjoară și ne însoțesc în fiecare zi și despre luptele tinerilor ortodocși contemporani. Programul nostru proaspăt eliberat pentru această zi ne-a permis, de asemenea, să vizităm una dintre mănăstirile lui Gheronda Efrem din apropiere, cea a Sfântului Nectarie. După ce am obținut binecuvântarea de a o vizita, am ajuns la timp pentru Vecernie, după care ne-am închinat la moaștele Sfântului Nectarie, ale Sfântului Pantelimon, ale Sfântului Nichifor cel lepros și ale altora care au fost scoase pentru închinarea noastră. Deși slujba a fost în limba greacă, prezența dragostei și a harul au vorbit cu ușurință inimilor noastre, iar modul în care am fost întâmpinați a lăsat o impresie de durată asupra noastră, a tuturor. La întoarcerea la mănăstirea Sf. Dimitrie cel Nou, Pr. Stareț Ieremia împreună cu frații ne-au întâmpinat la sosirea înapoi „acasă”, după care a urmat slujba Vecerniei oficiată în limba noastră.
Duminică dimineața, iubitul nostru vorbitor a sosit în sfârșit. După Sfânta Liturghie și micul dejun, am început imediat cu atelierul intensiv. A început cu grupuri mici de câte doi, în care ne-am prezentat, ne-am împărtășit planurile de viitor, un domeniu în care ne luptăm în prezent să ne aplicăm voința și așteptările pentru acest atelier. Ulterior, ne-am reunit din nou și fiecare persoană a prezentat grupului gândurile partenerului său. Atelierul a fost punctat pe tot parcursul acestuia de aceste mici interacțiuni, făcând ca timpul să treacă fără să ne dăm seama. Pentru mine, prima interacțiune a fost un punct culminant, deoarece a creat instantaneu o atmosferă mai intimă în rândul grupului de 20 de persoane cu care urma să ne petrecem următoarele câteva ore. Orele au fost pline de informații utile și de impact. Cele mai importante concluzii pentru mine au fost diferitele moduri în care poate fi cultivat autocontrolul. Cel mai simplu, acesta poate fi dezvoltat printr-o atenție sporită la sarcinile zilnice sau la relațiile cu ceilalți. O îmbunătățire suplimentară a autocontrolului poate fi obținută prin căutarea sau acceptarea activă a oportunităților de disconfort. De exemplu, acest lucru ar putea fi prin post intermitent, amânarea paharului de apă pe care îl doriți, stând în picioare în biserică în loc să vă aplecați sau să stați jos sau făcând dușuri reci. O altă componentă majoră a extinderii autocontrolului este odihna conștientă.
Această discuție a fost deosebit de interesantă, deoarece ne-am împărțit în grupuri și am creat o listă de activități pe care le-am alege pentru relaxare, având în vedere fiecare dintre următoarele trei perioade de timp: 10 minute, 2 ore și 3 zile. Când ne-am reunit din nou în grup și ne-am împărtășit răspunsurile, răspunsurile au inclus vizionarea de filme, ascultarea de muzică sau petrecerea timpului pe telefon. Spre surprinderea mea, Părintele Sorin a început să respingă treptat fiecare dintre aceste răspunsuri, atrăgându-ne atenția asupra diferenței dintre ceea ce ne place și ceea ce ne relaxează de fapt, precum și asupra procesului biologic care stă la baza acestei diferențe. De exemplu, anumiți stimuli, cum ar fi utilizarea telefonului, declanșează sistemul nervos simpatic și împiedică odihna adevărată, în timp ce altele, cum ar fi cititul, nu. Odihna profundă și adevărată vine din tăcere, relaxare, reflecție, participarea la activități în aer liber și dormitul imediat când te simți obosit. Prea multe roluri, responsabilități și dorințe pot duce la o capacitate slăbită de a ne controla. Am simțit un moment de frumoasă împlinire și apreciere atunci când consensul fiecărui grup care a împărtășit ce ar face cu 3 zile libere a fost să se retragă la o mănăstire. În viața noastră aglomerată, locul în care ne putem așeza cu toții și ne putem simți cel mai bine înrădăcinați și odihniți sunt aceste refugii spirituale de rugăciune și rutină care ne pun față în față cu Hristos și cu sinele nostru adevărat. Aceste retrageri sunt al patrulea și ultimul instrument pe care îl avem la dispoziție pentru a ne tempera stăpânirea de sine - și, prin urmare, voința - oferindu-ne o capacitate mai conștientă de a ne stăpâni viața cu scopul de a ne apropia de Hristos.
Recunosc că acest weekend nu ar fi fost la fel fără Părintele Diacon Sorin Mihalache, Mănăstirea Sf. Dimitrie cel Nou, Mănăstirea Sfântul Nectarie, fără fiecare participant în parte care a venit de aproape și de departe și fără voluntarii care au avut sarcina crucială de a ne îngriji pe toți. Sunt extrem de recunoscător pentru toată dragostea, munca și sacrificiile care au contribuit la realizarea acestui weekend atât de aproape de inima mea și mă rog ca Dumnezeu să le răsplătească înzecit.
Participant
