"Aceasta este ziua pe care a gătit-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim într-însa", sub oblăduirea Sfinților Ioachim și Ana. Pentru că de câteva zile ne-a dăruit Domnul dar de bucurie, de pace sufletească și de veselie duhovnicească, acesta cred că este mottoul cel mai potrivit care reflectă starea noastră a credincioșilor, participanți la evenimentele legate de sfânta sărbătoare. Încă din ajun, câțiva dintre credincioșii bisericii noastre au venit, la ceas de seară, să aducă laude și cântări duhovnicești Sfintei Fecioare Maria.

În dimineața sărbătorii Nașterii Maicii Domnului s-a săvârșit Sf. Liturghie, urmând ca apoi, la vremea împărtășirii cuvântului de la amvon, cu binecuvântarea părintelui slujitor, unul dintre băieții de altar a citit cuvântul de învățătură, pentru ca să pătrundă și mai bine în mințile și la inima copiiilor și tinerilor vorbitori de limbă engleză, prezenți la sfânta slujbă.

După otpust a început să răsune în biserică, frumos și armonios, un sunet nou, coborât parcă din clopotnițele zvelte și înalte ale mănăstirilor din nordul Bucovinei... Copilași născuți aici în America, care nu au mai văzut și nu au auzit poate niciodată o toacă, o băteau cu atâta entuziasm și nerăbdare, fascinați de sunetul ei, făcând chemare parcă și vestind totodată poporului lui Dumnezeu de începutul prăznuirii de peste an a Sfinților noștri ocrotitori.

Ne-am adunat din nou, la ceas de Vecernie, de astă dată pentru a cinsti pe părinții după trup ai Maicii Domnului. În însăși sfânta zi de pomenire a Sfinților Ioachim și Ana, înveșmântați în costume populare, credincioșii bisericii, aveau să o împodobească, ca niște Icoane vii, "icoane" care ți-era mai mare dragul să le privești. Împărtășirea cu Prea Sfântul Trup și cu Sângele Prea scumpului nostru Mântuitor; închinarea la sfintele moaște ale Sfintei Ana, bucuria reîntâlnirii cu frații români din toate zonele istorice ale țării mamă, dar și comuniunea cu oaspeții americani și greci, a pelerinilor veniți din Canada ..,  rămâne-vor acestea ca niște amintiri netrecătoare.

Deși ÎPS Părinte Mitropolit Nicolae în acest an nu a putut participa la hramul bisericii, ne-a trimis cuvânt de felicitare și de binecuvântare, arătând prin aceasta grija părintească ce o are față de noi. În cuvântul de suflet Ierarhul nostru ne-a transmis ca "praznicul Sfinților Părinți Ioachim și Ana este sărbătoarea bucuriei și a nădejdii. Căci Nașterea Fecioarei Maria din părinții Ioachim și Ana, după multă rugăciune stăruitoare și credință statornică, a adus bucurie la toată lumea, după cum ne spune troparul sărbătorii Nașterii Maicii Domnului. Nașterea Fecioarei Maria a adus bucurie nu numai familiei Ioachim și Ana, care așteptau de mult un copil, semn al binecuvântării cerești, ci la întreaga omenire, căci a fost semnul că Dumnezeu nu și-a uitat creația și, prin nașterea Mariei, își începe planul mântuirii omului. Este și sărbătoarea nădejdii, căci rugăciunile noastre stăruitoare către Dumnezeu sunt ascultate și răspunsul lui Dumnezeu poate fi mult dincolo de cererea noastră. Copila, ca binecuvântare pentru familie cerută de drepții Ioachim și Ana, a fost cea care l-a purtat în pântece și l-a dăruit lumii pe Mântuitorul."

Atmosfera de pace, de bucurie, de dragoste frățească a continuat și la agapa din sala socială a bisericii. În așa momente sfinte nu îți vine decât să exclami: "Ce bine și cât de frumos este a fi frații împreună!" Și asta, pentru că cu mare greu ne-am despărțit unii de alții, la sfârșitul sfintei zile. Simțeam parcă, că Liturghia nu se sfârșise; s-a continuat prin slujirea la agapa frățească și mai ales spre seară, când un grup de credincioși au mers să viziteze pe una dintre surorile din comunitatea noastră, aflată în grea suferință și să mângâie pe copilașii ei, care o îngrijesc într-un mod exemplar.

Sărbătoarea Sfinților noștri ocrotitori nu s-a sfârșit. Continuă în sufletele noastre, ca într-o prăznuire duhovnicească sărbătorind; din moment ce în inimile noastre arde candela aprinsă încă din ajun de sărbătoare! O vom înterține cu untdelemnul rugăciunii stăruitoare și ne vom aduce aminte cu mult drag de clipele minunate ce ni le-a dăruit Domnul ! 

Ooo, de-ar cunoaște neamurile bucuriile noastre; momentele noastre înălțătoare! Cred că ar alerga cu toții, cu mic cu mare, la porțile Bisericii noastre ortodoxe, să guste și ei măcar puțin și să se împărtășescă din bucuriile noastre nemuritoare.

Corespondența mea de aici de la Seattle voi încerca să o închei cu o poezie compusă de cineva inspirat de frumusețea duhovnicească a acestui eveniment deosebit din viața parohiei noastre:

Iubiții noștri credincioși,
Văzându-vă așa frumoși, 
Înveșmântați precum odinioară,
.. Precum ai noștri moși strămoși:
Din prea iubita noastră țară,

... Și când privesc pe-acești copii...
Împodobiți în sfinte ii,
Parcă zăresc icoane... sfinți ...
Icoane Vii: copii... părinți ...!!!

- Voi sunteți ... ! sunteți viitorul!
- Ortodoxiei! - Voi, poporul!!!
Veți duce, știu, pe mai departe...
Credința sfântă... La Seattle ... ...!!!

Mă uit la voi dragi Ardeleni,
La frații scumpi .. Basarabeni ..,
Și la Românii din regat
Cu toți: același aluat!! 

Când vă privesc din sfânt Altar,
Învăluiți fiind de har,
Nu pot decât să mulțămesc,
Bunului Tată, Cel ceresc !

Acest costum, zis popular...,
Primit de la strămoși în dar,
Pe alții când cu drag privesc,
Și ei, că se împodobesc ...,

Cu-așa podoabă și veșmânt!
Ce mi-l arată pre om sfânt!!
- Priviți-vă ! - Frumoși suntem!!!
Și ce CREDINTĂ, noi avem!!!

Vedeți aici .. Icoană vie...
O mică.., sfântă, Românie ...!!!
Cât de frumos, oo, ce frumos,
Cu toți aici, întru Hristos !!!
Cu toți trăind întru Hristos!!!

Purtând în suflet o comoară..
Puțin e spus .. O floare rară...?!
Credința sfântă strămoșească,
Și dulcea vorbă românească ...!!!

Aici, departe-ambasadori,
Purtând în suflet drept comori...,
Tradiția-ca pe-o comoară,
Credința sfântă - floare rară!

Trăind aici, așa intens
Cu dorul nostru, dor .. imens ...
Ni se-ndulcește-al nostru-amar
Sărbatorind.. de Centenar ...! 

... Cu-așa comori, nu pot să pier,
Trăiesc, creștinii, ca în Cer;
Că tot ce-i sfânt și Românesc,
Aici... Departe... , eu trăiesc ...!!!

Pe toți îndemn cu umilință,
Iubiți, iubiților, credința
Și legea noastră strămoșească
Și datina cea românească ...

Protosinghel Andrei Aioanei