În data de 9 octombrie 2024, Biserica ”Sf. Gheorghe și ”Sf. Dimitrie cel Nou” din Las Vegas a îmbrăcat veșmânt de sărbătoare bucurându-ne de prezența arhidiaconului Adrian Sorin Mihalache. Întâlnirea a fost a treia în ultimii trei ani, motiv pentru a afirma că a devenit o tradiție când acest oaspete poposește pe Coasta de Vest a Statelor Unite ale Americii.
Conferința susținută de părintele arhidiacon s-a referit la aspecte care țin de viața duhovnicească în condițiile numeroaselor provocări ale societății noastre. Expunerea, care a durat 60 de minute, a avut patru părți. În prima parte a fost discutată tema Despre îngrijirea de sine și despre lepădarea de sine în era industriei de self care. La acest punct a fost menționată mai întâi preocuparea actuală, regăsită în viața omului, pentru îngrijirea sănătății, explicată pe de o parte de consumul excesiv în privința muncii, și pe de altă parte de puternica reclamă publicitară care prezintă numeroasele servicii de acest fel. În privința aceasta, invitatul a subliniat faptul că spiritualitatea creștină propune un mod cumpătat de viață, în care îngrijirea trupului să nu cauzeze neglijența pentru cele sufletești. În acest sens, lepădarea de sine, prezentă în viața creștină, se prezintă ca o cale de fortificare a sinelui, care este orientat către împlinirea poruncilor și urmarea cuvintelor lui Dumnezeu.
Faptul acesta este menționat, în mod clar, în cuvintele lui Hristos: ”oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să își ia crucea și să îmi urmeze Mie (Marcu 8) (termenul utilizat în textul evanghelic este telos, care înseamnă și voință, și intenție, și dorință). Omul, a subliniat invitatul, este rodul dorințelor proprii, motiv pentru care este de trebuință astăzi să ne judecăm atent dorințele, și să le destăinuim duhovnicului, întrucât ele exercită o influență puternică în drumul vieții spirituale, după felul în care suntem obișnuiți să alegem doar îngrijirea trupului și împlinirea voilor legate de trup sau lepădarea de sine, și nevoința pentru împlinirea poruncilor. Un alt aspect important adus în discuție aici a fost cel legat de ”luarea crucii” și ”urmarea lui Hristos”, ceea ce reprezintă miezul lepădării de sine”. În planul vieții cotidiene, această conduită se poate întrevedea în maniera smerită, cuminte de a interacționa cu semenii, în obișnuința de a nu ne impune în raportul cu apropiații, pentru mizele mici ale universului cotidian. Viața spirituală, în creștinismul ortodox, se remarcă prin ușurința cu care omul se lasă în grija Domnului, făcându-se ascultător, cu dragoste, față de celorlalți (soțul față de soție, copii față de părinți, frații și surorile între ei, cei mici de cei mari și toți de părinții duhovnici și de ierarhi și de cuvântul lui Dumnezeu).
În partea a doua a intervenției, aceste aspecte referitoare la tăierea voii au fost puse în legătură cu voința, expunerea având titlul: Puterea voinței și nevoințele vieții spirituale. Descoperiri neurofiziologice recente si observații filocalice despre beneficiile si provocările auto-controlului. Multe locuri din filocalia creștină dezvăluie că puterea voinței se cultivă în ne-voințele vieții spirituale. Unele descoperiri neurofiziologice recente confirmă în mod minunat aceste observații filocalice, arătând în mod indirect, ce beneficii pot avea exercițiul postului și al păzirii simțurilor pentru sporirea auto-controlului, în contextul provocărilor actuale ridicate de societate de consum. În privința acestui al doilea punct al expunerii, invitatul a subliniat faptul că modelul de succes al puterii aflat în circulație astăzi, vizează forța cu care unii oameni se impun împotriva altora, îi conduc autoritar sau îi controlează excesiv. Societatea în care trăim promovează mult o cultură a puterii financiare sau economice, politice sau sociale, sau izvorâtă din notorietate. Puternic este – după cum încearcă producțiile culturale să ne convingă, cel care nu cedează, și care reușește să se impună până la urmă. Cel care cedează, pare să ne spună vocea culturii de consum, este slab, mai degrabă decât înțelept. În raport cu acest profil, viața spirituală creștină propune o ierarhie răsturnată. Puternic este cel care se poate neglija pe sine, care lasă interesele și nevoile sale pentru a le împlini pe ale celorlalți. Edificatoare aici sunt cuvintele Mântuitorului: ”Cine voiește să fie mai mare între voi să vă fie slugă” ( Matei 20, 25-27 )
Este interesant, a subliniat invitatul, faptul că, potrivit descoperirilor actuale ale medicinei și psihologiei, atunci când suntem dispuși să fim flexibili și să îi ajutăm pe alții în dauna intereselor proprii, suntem mai puțin stresați și mai sănătoși. Psihologia menționează faptul că stresul își are originea mai degrabă în gândurile noastre decât în situațiile sau în persoanele care ne înconjoară. Adesea, când vedem situații care ne tulbură sau persoane care ne enervează, cel mai mult mintea este implicată în această percepție. Stresul este declanșat de evenimente neașteptate (imprevizibile), și a căror evoluție nu o putem controla. În situații ca acestea, creștinul, obișnuit să se lase în grija Domnului dobândește o putere foarte mare asupra cotidianului și asupra istoriei. El nu mai încearcă să influențeze lucrurile sau evenimentele mari, cu care nu ar avea șanse să lupte, ci se lasă în grija lui Dumnezeu, reducând prin aceasta o parte importantă din emoțiile și grijile lumii acesteia. În același timp, medicina evidențiază cum stresul se dovedește a fi un important factor perturbator în privința sistemului imunitar, dar și cardiovascular, digestiv, hormonal, chiar în funcționarea sistemului nervos. Concluzia acestei al doilea punct al conferinței a fost aceea că viața în credință este trăită cu multă nădejde în Domnul și prin aceasta cel virtuos nu mai are ca țintă mizele acestei lumi, evitând multe dintre confruntările surde pe care le angajează viața cotidiană, iar prin aceasta echilibrul sufletesc se întărește deodată cu cel trupesc. Până la urmă acesta este și profilul vieții creștine care, urmând rugăciunii împărătești Tatăl nostru, se așază în conduita exprimată de sintagma ”facă-se voia Ta”, în locul voii proprii.
Aici a intervenit și al treilea punct al expunerii, întrucât cine se leapădă de voia proprie se liniștește și ajunge mai repede la blândețe. Un lanț de aur leagă acestea: Nevoința, însemnând lepădarea voii proprii, aduce odihnă iar odihna aduce blândețea. În acest punct invitatul a vorbit despre cel de-al treilea subiect al întâlnirii: Despre calm și blândețe în educația copiilor și în viața de familie. Costuri și beneficii medicale și spirituale.
În această privință, invitatul a menționat faptul că a fi calm comportă o distincție de valoare, pentru că starea de calm pe care o are cineva, atunci când toate sunt la locul lor, și sunt plăcute este foarte diferită de calmul pe care îl arată cineva în mijlocul unor încercări (cum ar fi durerea fizică, frustrarea sau nedreptatea suferită). Pe de altă parte, s-a subliniat și faptul că a fi calm, care este benefic în raport cu reacțiile nervoase, înseamnă mai puțin decât a fi blând. Blândețea, despre care numeroși autori filocalici au scris pagini minunate, reprezintă un calm pătruns de multă bunătate. Calmul poate fi rece, arogant, condescendent și chiar disprețuitor. Blândețea niciodată nu poate fi răutăcioasă. În această privință, învățătura despre blândețe ne-o oferă tot Hristos, și dacă suntem ai lui, cu blândețe trebuie să trăim. El ne învață că blândețea Lui, izvorăște din smerenia Lui și oferă odihnă sufletului!
În final, invitatul a abordat și tema Flexibilitatea cognitivă. Despre beneficiile smereniei în plan profesional, în cuplu și în familie. Aceasta se dovedește deosebit de utilă mai ales în educație și în munca în echipă. Flexibilitatea cognitivă s-ar putea traduce prin capacitatea de a vedea perspectiva celuilalt dar și de a avea, de a accepta idealuri flexibil, de a fi rezilient. Deodată cu puterea de merge mai departe, și de a nu abandona ceea ce ne dorim să realizăm, oricât ar fi de greu acel drum, este important să fii înțelept și să te poți adapta condițiile concrete ale vieții, în așa fel încât să înțelegi și nevoile celorlalți, și să încerci să îi ajuți, și să continui să lupți cu tine însuți. Și, mai presus de toate, și indiferent cât de mult am reușit să realizăm din cele pe care ni le-am pus în gând, atenția trebuie să rămână orientată către Dumnezeu, cel Care cu iubire și cu grijă, ne însoțește pe drumul mântuirii. ”Luați seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmați cele bune unul față de altul și față de toți. Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi” (1 Tesalonicieni 5, 15-18)
La finalul expunerii, care în ciuda densității nu a depășit cu mult 60 de minute, participanții au avut intervenții și întrebări referitoare la raportul dintre împlinirea voilor celorlalți și abandonul propriei lucrări spirituale dar și în privința modalităților prin care ne putem spori viața spirituală.
Mulțumim părintelui profesor pentru acest cuvânt bogat de înțelesuri și folositor! Îi mulțumim pentru efortul făcut și pentru răbdarea cu care ne uimește de fiecare dată. Anul acesta părintele arhidiacon a avut un program foarte încărcat, având activități și conferințe în Texas (San Antonio și Austin), în California (Hayward, San Jose și Sacramento), în Oregon (Portland), în Washington State (Seattle), și în Vancouver (trei conferințe, în zile diferite, în trei locații diferite) Cu toate acestea, părintele arhidiacon Adrian Sorin Mihalache și-a făcut timp și pentru credincioșii parohiei noastre. Îi mulțumim, mai ales că drumul sfinției sale va continua către Los Angeles și apoi, pentru alte două activități, pe parcursul a 4 zile, în Georgia (Atlanta), urmând să își încheie periplul american de aproape 7 săptămâni, cu o conferință în comunitatea noastră din New York.
Îl simțim, cu osteneala sa, un exemplu pentru fiecare din noi, prin sacrificiul pe care îl face, călătorind mult și stând departe de familia sa și de cei dragi ai săi, și făcând jertfa de a sta cu noi. Este frumos și îmbucurător atunci când le poți lăsa cu totul ale tale și te faci grabnic ajutător și sprijinitor al semenului tău!
Păstrăm, de pe urma acestei întâlniri minunate, toate aceste învățături care ne spun că tăierea voii este fortificantă și aducătoare de liniște, că bunătatea arătată semenilor este sănătoasă, și că smerenia pe care ne-o arată Domnul este odihnitoare! Păstrăm așadar aceste mesaje de încurajare, înțelesuri filocalice și teologice luminoase care ne pot orienta viața pe drumul cel bun atunci când ne jertfim pentru cel de lângă noi și ne dăruim slujindu-I lui Dumnezeu prin slujirea semenului nostru.
În final, mulțumirile noastre se îndreaptă către Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, pentru faptul că a oferit binecuvântarea părintească pentru acest eveniment și credincioșilor care s-au străduit ca întâlnirea noastră cu părintele arhidiacon Adrian Sorin Mihalache să fie posibilă, acoperind cheltuielile necesare bunei organizări! Domnul să le primească pe toate spre slava Lui și spre mântuirea noastră!
Pr. Mihai Bălan
