Duminică 22 septembrie 2024, Parohia Învierea Domnului din Antelope, CA l-a avut ca oaspete, prin binecuvântarea Înaltpreasfințitului Nicolae, pe Arhidiaconul Adrian Sorin Mihalache, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași. Părintele Arhidiacon este cunoscut de către credincioșii noștri din vizitele anterioare pe care le-a făcut la Sacramento și din conferințele susținute cu aceste ocazii. De asemenea, cărțile aduse cu aceste ocazii, Ești ceea ce trăiești, The Relationship between theology philosophy and science: an eastern christian perspective, și ultima apariție Miracolul cunoașterii, au oferit și oferă o bună perspectivă a asupra preocupărilor, înțelegerii și cunoașterii pe care Părintele Arhidiacon le are în multe domenii. Foarte interesante au fost reflecțiile care vin în urma prezentării rezultatelor diverselor cercetări din domeniul neuroștiințelor, în lumina învățăturilor și experiențelor duhovnicești consemnate în literatura patristică și filocalică. Neuroștiintele, cu multiplele posibilități deschise de tehnologii (aparatură, tehnică digitalizată, evaluare computerizată) și cu potențialul lor de cercetare a multor aspecte care țin de viața interioară, de mecanismele ascunse ale comportamentelor, stărilor și atitudinilor omenești, certifică, fără să caute lucrul în mod explicit acest lucru, ceea ce Sfinții Părinți au experiat, descris și înțeles cu secole în urmă. Aceștia, prin lucrarea Duhului Sfânt, prin asceză și adâncă cercetare de sine, prin supravegherea celor mai intime stări lăuntrice, au reușit să afle mișcările sufletului omenesc și felul cum o bună viețuire interioară, luminată de har, ajută la o bună “cunoaștere de sine“. Scrierile filocalice și patericale sunt pline de astfel de exemple.
Noutatea pe care Părintele Arhidiacon o aduce în expunerile domniei sale constă în aceasta putere de înțelegere și corectă observație în a identifica, în cercetările și rezultatele experimentale ale științelor recente, în diverse domenii precum cosmologia sau neuroștiintele, multe dintre luminile înțelesurilor scoase la iveală prin osteneala duhovnicească a sfinților, pe calea smerita bătătorită a experienței credinței, aceștia având ca țintă nu o cunoaștere teoretică încununată de premii și distincții precum premiul Nobel, ci însăși Viața Lui dăruită nouă, izvorul vieții veșnice.
Tema conferinței, aleasă pentru întâlnire, a fost despre Valențele suferinței, într-un inventar al spiritualității creștine și al neuroștiintelor. În prima parte a întâlnirii, invitatul a prezentat contextul cultural actual si felul în care omul se raportează la suferința. Cultura contemporană, marcata de producțiile de divertisment și de marketing, dar și de servicii tot mai mult specializate pe wellness, pe cultivarea stării de bine, tind sa izoleze sau să respingă experiența suferinței. În același timp, bucurându-ne de bunăstare și divertisment, suntem tot mai puțin pregătiți pentru acceptarea suferinței, lucru care este ilustrat și de producția și consumul de analgezice care a devenit un mod obișnuit de a contracara experiența durerii în variatele ei ipostaze. În fine, la încheierea acestei prime părți, invitatul a subliniat ca este important, în calitate de persoane create după chipul lui Dumnezeu, să reflectăm nu doar la suferință ci să ne și observăm modul în care noi reacționăm la întâlnirea cu ea. Cat de răbdători suntem în experierea suferinței sau a bolii personale sau a durerii cuiva apropiat, dar mai ales cat de buni reușim să rămânem pe parcursul încercărilor noastre.
În a doua parte a prezentării, invitatul a expus o amplă meditație plecând de la episodul vindecării bolnavului de la Scăldătoarea Vitezda (Ioan 5, 1-16). Bolnavii cei mulți cu diversele lor suferințe pot fi o icoană a numeroaselor suferințe trupești și spirituale ale lumii în care trăim. Pe de altă parte, “așteptarea mișcării apei” menționată în text se apropie, prin semnificație, condiției celui bolnav care pătimește (pacient însemnând în limba engleză nu doar bolnav ci și răbdarea pe care este nevoit să o arate orice pacient în suferință), și desigur așteptarea vindecării depline care reprezintă deopotrivă semnul vulnerabilității omului care - în toate situațiile de suferință - nu se poate vindeca singur, dar care depinde, așteaptă și primește vindecarea divină.
Un alt aspect important subliniat de invitat a făcut referire la faptul ca bolnavul suferind de 38 de ani prezentat în textul Evangheliei nu și-a pierdut răbdarea și nădejdea în Dumnezeu de a fi vindecat, aceasta reprezentând o puternică lecție de încurajare, un model de conduită răbdătoare în suferință adecvată omului credincios.
În continuare, invitatul a subliniat faptul ca vindecarea bolnavului de la Scăldătoarea Vitezda depinde de legătura cu oamenii. În acest sens, cel suferind constatând ca “nu are om” care să îl arunce în scăldătoare va fi în cele din urmă vindecat de Omul Dumnezeu Hristos care este și Scăldătoare și Cel ce are Apa Vie, Vindecătorul tuturor.
Următoarea parte a prezentării a adus în discuție o altă concluzie importantă privind perspectiva spirituală creștină asupra suferinței: ea poate avea drept cauză păcatul personal, greșelile, încălcarea poruncilor, de unde se poate întrevedea și calea vindecării care se împletește cu calea îndreptării.
În ultima parte a intervenției, invitatul a expus perspectiva complementară asupra suferinței care rotunjește, împlinește înțelesul spiritual oferit de Hristos și care luminează în multe împrejurări condiția și experiențele cotidiene referitoare la boală și la posibilitatea vindecării. În această ultimă parte, expunerea a urmat textul Evangheliei care prezintă Vindecarea orbului din naștere (Ioan 9, 1-7). În legătură cu acest paragraf a fost remarcată interogația ucenicilor care doreau să știe cauza pentru care orbul suferea din naștere. Se poate întrevedea aici nevoia pe care o resimțim mereu ca oameni, de a avea o explicație, o rațiune pentru boala sau suferința proprie sau a aproapelui nostru. Însă înțelesul minunat care completează lecțiile spirituale ale suferinței în viața creștinului ortodox se descoperă în răspunsul adânc, plin de înțeles pe care îl oferă Hristos Domnul ucenicilor, când descoperă faptul că ”nici el, nici părinții lui nu au greșit, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (v. 3). Acest minunat înțeles dezvăluie faptul că nu toată suferința și boala sunt consecință a păcatelor și că în unele situații există o tainică lucrarea a lui Dumnezeu care îngăduie, mai presus de înțelegerea noastră, ca și cel drept sau nevinovat să sufere, și în aceasta să se arate lucrarea Lui!
În legătură cu toate aceste aspecte, pe parcursul întâlnirii au fost invocate și unele rezultate din cercetarea medicală recentă care evidențiază importanța cultivării compasiunii, impactul benefic al emoțiilor virtuoase precum altruismul sau generozitatea, sau efectele benefice ale iertării și întrajutorării asupra sănătății. Toate aceste descoperiri, care scot la iveală deopotrivă rolul medicilor și al științelor medicale dar și potențialul terapeutic al vieții spirituale, evidențiază faptul că sănătatea sufletească se obține în stare de solidaritate a oamenilor și a medicilor, și că adesea suferința cuiva este chiar realitatea care ne cheamă să trăim împreună, pentru a oferi un ajutor consistent celui care așteaptă sprijinul nostru. Și desigur, în toate aceste situații, fie că este vorba despre cele în care dorim să ajutăm pe cineva sau că noi înșine suntem în suferință, rugăciunea și viața liturgică, în strânsă legătură cu semenii și cu Dumnezeu, sunt dimensiunile esențiale ale mângâierii, care aduc lumină în mijlocul încercărilor și deschid calea către vindecarea trupească și sufletească.
La finalul conferinței au urmat o serie de întrebări și discuții cu participanții. Invitatul a prezentat pe scurt și ultima sa carte, publicată la Editura Basilica a Patriarhiei Române: Miracolul cunoașterii: Științele, Filosofia și Teologia în dialog despre tainele universului și ale vieții reprezintă o abordare interdisciplinară a unor teme actuale din câmpul cercetării fundamentale, a cosmologiei și științelor vieții, a neuroștiințelor și a temelor de psihologie cognitivă în deschiderea pe care acestea o prezintă către unele examinări filosofice și a semnificațiilor lor spirituale, așa cum pot fi oferite acestea de teologia creștină-ortodoxă. În cuprinsul celor 530 de pagini sunt prezentate diverse aspecte miraculoase, interesante, provocatoare din câmpul cunoașterii științifice dar și din sfera reflecției filosofice, de o manieră atrăgătoare, care să suscite interes și reflecție edificatoare.
După încheierea conferinței, Părintele Arhidiacon o oferit credincioșilor doritori, din cărțile domniei sale, însoțite de dedicații cu autograf, după care cu toții am participat la agapa frățească, un moment de bucurie și comuniune pregătit și oferit, cu această ocazie, de Doamnele Parohiei noastre.
Mulțumim Domnului pentru purtarea de grijă și pentru aceste bucurii înălțătoare care izvorăsc din întâlnirea cu luminile sfinților părinți și cu înțelesurile iluminatoare ale zilelor noastre, așa cum sunt aduse ele la lumină de lumea științifică, spre Slava Lui! Îi mulțumim Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae, pentru arhiereasca binecuvântare ce a permis și a sprijinit desfășurarea acestui eveniment!
Îi mulțumim și Părintelui Arhidiacon Adrian Sorin Mihalache pentru efortul de a ajunge la noi și pentru cuvintele pline de duh și pentru înțelepciunea împărtășite nouă celor prezenți la întâlnire și ne rugăm ca Domnul să îi poarte de grijă în călătoria sa prin comunitățile românești din SUA.
Pr. Teodor Alin Gîrlonța
