În contextul „Anului omagial al pastorație și îngrijirii bolnavilor” și „Anului comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți” În Patriarhia Română, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Nicolae, s-a desfășurat, la Parohia Sfantul Ioan Casian și Sf Andrei Șaguna, tabăra duhovnicească Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greșești. Acest eveniment duhovnicesc s-a desfășurat pe parcursul a trei zile, în perioada 13 – 15 septembrie 2024, sub îndrumarea Părintelui Arhidiacon Sorin Mihalache, susținut fiind de soția Georgiana Mihalache. Participanții la această tabăra au fost credincioșii parohiei, de toate vârstele, care au beneficiat de experiența duhovnicească și interdisciplinară a Arhidiac. Sorin Mihalache, fiind ajutați să se deschidă mai mult spre dinamica taumaturgică și terapeutică a vieții spirituale în Biserica Ortodoxă.
Tabăra s-a deschis vineri, 13 septembrie, începând cu ora 5.00 pm, când s-a desfășurat slujba Vecerniei dinaintea Sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci. După Slujba Vecerniei, începând cu orele 6.30, s-a desfășurat sesiunea de început pentru atelierul dedicat Cultivării Atașamentului, la care au participat membrii comunității parohiale Sf. Ioan Casian din San Antonio. Participanții, români și americani, s-au prezentat și și-au exprimat așteptările referitoare la atelier. Întâlnirea a continuat cu o sesiune în care au fost prezentate câteva dintre cele mai importante repere din Teoria Atașamentului, precum și relevanța acestor aspecte în dezvoltarea copiilor și în structurarea relației lor cu părinții.
Sâmbătă dimineața, începând cu ora 9.00 s-a desfășurat Slujba Utreniei și Sfânta Liturghie în cinstea Praznicului Înălțării Sfintei Cruci, slujba fiind oficiată de Pr. Valentin Ilieș. Începând cu ora 11.30, au continuat sesiunile atelierului dedicat Cultivării Atașamentului, sesiuni la care s-au adăugat și alți participanți din comunitatea Bisericii Sf. Ioan Casian. Sesiunile atelierului au avut în atenție aspecte legate de modul cum stilul și experiențele de atașament pot influența decisiv maniera în care copilul comunică în familie cu părinții și cu semenii, dar și felul cum copilul crește și receptează și răspunde, ca adult, nevoilor de întrajutorare.
După masa de prânz, a continuat atelierul dedicat credincioșilor parohiei Sf. Ioan Casian, aspectele abordate fiind legate de cele patru stiluri de atașament, de manifestările care corespund acestora. În ultima parte a atelierului, sesiunile au fost dedicate stilului de atașament sigur, prilej cu care au fost subliniate o serie de observații de ordin clinic și neuro-psihologic ce se dovedesc a fi convergente cu practicile întâlnite în viața spirituală creștină. Iubirea creștină, manifestată față de semeni, exprimată deopotrivă în legătura maternă dar și între soți și frați în cuprinsul familiei, poate reprezenta un reper excelent de reglare emoționale și de structurare a unui raport sănătos între membrii familiei, în condițiile în care îndemnul de viață duhovnicească însoțește iubirea creștină cu efortul constant de cultivare a virtuților și de dăruire generoasă a fiecăruia către ceilalți.
Un punct important în desfășurarea atelierului a fost legat de rolul pe care îl are părintele duhovnic în consolidarea nădejdii, a speranței persoanei credincioase în ajutorul și lucrarea plină de dragoste a lui Dumnezeu. Spiritualitatea creștină dezvălui, în esență, că viața omului se desfășoară sub auspiciile purtării de grijă a lui Dumnezeu încât, la modul concret, fiecare credincios este chemat să trăiască această experiență a iubirii și ajutorului divin, așa cum acestea sunt exprimate și lucrătoare în Sfintele Taine ale Bisericii, în cântările religioase, în relațiile intra-familiale și intra-comunitare întărite de Comuniunea Euharistică.
În ultima parte a întâlnirii, care s-a încheiat la orele 7.00 pm, participanții au formulat întrebări și au exprimat propriile lor concluzii referitoare la experiențele și interacțiunea desfășurate la atelier. Concluziile lor au evidențiat intenția lor de a cultiva cele două dimensiuni ale comportamentelor de susținere a atașamentului sigur, ”a crește receptivitatea față de cei care au mai multă nevoie de dragostea noastră” și, respectiv, a spori deschiderea sinceră față de persoanele de la care așteptăm noi înșine mai mult ajutor”. Un rol esențial aici, pentru creșterea personală în cele două direcții ale relațiilor de atașament, îl are experiența vieții spirituale, rugăciunea și spovedania precum și cultivarea relațiilor inter-personale în comunitatea de credință. De asemenea, pentru a cultiva atașamentul sigur, este importantă raportarea adecvată la întâmplările și evenimentele cotidiene, urmărind mai ales înțelesurile și lecțiile lor spirituale, cu efortul de a împlini poruncile și de a cultiva virtuțile în context cotidian.
Duminică dimineața programul activităților parohiale a început cu slujba Utreniei urmată de Sfânta Liturghie la care au slujit, Pr. Valentin Ilieș, Pr. Dan Suciu și Arhidiaconul Sorin Mihalache. Cuvântul de învățătură a fost rostit de Pr. Dan Suciu, care a spus:
Așa cum face de obicei, Iisus ne invită în cer dacă Îl urmăm, pas cu pas, aici, în această viață. Pentru noi, creștinii ortodocși, a-L urma înseamnă a trăi în El și ca El. Viața în Hristos mântuiește și este o ucenicie continuă. Ucenicii devin în cele din urmă Apostoli (cei „trimiși”). Cu cât sunt mai mulți ucenici în Biserică, cu atât sunt mai mulți apostoli care propovăduiesc Vestea Sa cea Bună altora. Dar, cineva nu-L poate urma pe Cel care Și-a oferit viața pe cruce decât dacă Îl imită. Asta înseamnă „negarea de sine”, răstignirea supremă. El nu ne cere niciodată să facem ceva ce El nu a făcut deja. Vorbind despre „dăruire de sine”: Persoana eternă a Fiului lui Dumnezeu, co-eternă și atotputernică, coboară în condiția noastră umană pentru a o răscumpăra. Așa cum ne spune Sfântul Pavel în Filipeni: „S-a golit pe Sine, luând forma unui rob...” A ne lepăda de noi înșine înseamnă a schimba accentul: de la trupul nostru la sufletul nostru, de la noi înșine la ceilalți, de la voința noastră la voința lui Dumnezeu, de la opiniile noastre la poruncile lui Dumnezeu, de la căile noastre la căile lui Dumnezeu, de la lumea aceasta la Împărăția Sa, de la viața aceasta la viața viitoare! Toate sunt oportunități pentru investiții eterne. El ne reamintește că, „luându-ne crucea”, ACCEPTĂM dificultățile și suferința ca oportunități pentru mântuirea noastră, mai degrabă decât ca tragedii. Când ne purtăm crucea cu credință, aceasta devine o COROANĂ, aureola Sfinților ca luminători ai aureolei lui Hristos, Soarele Dreptății. Când ne purtăm crucea fără credință, ea devine o „BUCURIE” interioară, o luptă care se autodistruge. Iisus nu ne cere să ne luăm crucea și să mergem oriunde pe cont propriu: El ne amintește că, urmându-L, propria noastră cruce devine o extensie a crucii Sale. Ne vom purta crucea ÎN El și CU EL.
La finalul Sf. Liturghii, Arhidiaconul Sorin Mihalache a susținut conferința ”Dezvoltarea personală în oglinda Schimbării la față a Domnului”. Conferința a urmărit câteva din înțelesurile edificatoare ale textului Evanghelic care prezintă Schimbarea la Față a Mântuitorului, sărbătoare care este situată cu 40 de zile înaintea Înălțării Sfintei Cruci. Plecând de la textul prezent în Evanghelia Sf. Matei (17, 1-9) au fost evidențiate patru posibile caracteristici ale edificării spirituale a omului care pot constitui puncte de evaluare sau repere ale unei perspective creștine privind dezvoltarea personală. Acestea ar putea fi formulate concis în forma unor criterii de evaluare a unei vieți spirituale autentice. Mai întâi acestea sunt simbolizate în urcarea pe munte, în locul înalt, situat de o parte, elemente ce sugerează căutarea înțelesurilor spirituale înalte unită cu disponibilitatea pentru a nevoințele transformatoare ale vieții duhovnicești, și cu alegerea de a păstra nevoințele ascunse, într-o formă lăuntrică, departe de aprecierea lumii. În al doilea rând, așa cum textul evanghelic sugerează, într-o lectură simbolică, căutarea autentică a înțelesurilor duhovnicești ale vieții, dispusă la efortul nevoinței și discretă în același timp, nu rămâne nerăsplătită: Dumnezeu se descoperă celor ce îl caută, așa cum a făcut-o și în istorie, și cum este evidențiat și în text, mai întâi ca lumină, apoi ca Cel ce vorbește cu profeții (cuprinși simbolic în prezența lui Moise și Ilie), ca nor luminos – așa cum a mai fost prezent în episodul Exodului – ca voce care vorbește (profeților) și, în cele din urmă în Iisus Hristos (”Acesta este Fiul Meu cel iubit! Pe acesta Să-l ascultați!). Textul evidențiază apoi faptul că o edificare spirituală a omului este autentică doar în măsura în care omul întâlnește infinitul divin și are puterea să înțeleagă propria nimicnicie (situație exprimată simbolic în faptul că la auzul Vocii ucenicii ”au căzut cu fața la Pământ”). În fine, ultima etapă a edificării spirituale a omului, așa cum este ea prezentă în spiritualitatea creștină, îl reprezintă însăși lucrarea lui Hristos realizată pentru umanitate, întrucât El este acela care ”se atinge” de ucenici, și le spune ”ridicați-vă” și ”nu vă temeți”.
Prin experierea tainică a lui Dumnezeu, prin Sfintele Taine, omul se poate împuternici de pe urma atingerii lui Dumnezeu, ridicându-se din viața orizontală, petrecută sub dominația lumii, și trăind luminat de nădejdea în El, capabil de iubire, de bunătate, de jertfă, de o generozitate neobosită pentru semeni. Prin înțelesuri de acest fel, spiritualitatea creștină oferă omului de astăzi cel mai amplu proiect de dezvoltare personală, în care în atenție nu sunt doar skills-uri sau capabilități de nișă, potrivite pentru a crește doar performanțele profesionale, ci și virtuțile și mai ales dăruirea de sine, apropierea de Hristos și, prin aceasta, de toți semenii, fiind calea de sfințire a vieții pentru semeni și pentru Dumnezeu. În acest fel, răspunsul creștin cu privire la tema dezvoltării personale, consistă într-o viață care are în centrul ei pe Hristos Transfigurat, Răstignit și Înviat, și urmarea Vieții Lui, împreună cu El, Calea prin care omul poate oferi semenilor Iubirea Lui curată, și pe sine în stare de jertfă, aceasta fiind lucrarea care desăvârșește toate ostenelile omenești.
Programul zilei de duminică a continuat cu Slujba Parastasului la împlinirea a 40 de zile de la adormirea întru Domnul, a celui ce a rămas în conștiința noastră, fondatorul parohiei Sf. Ioan Casian din San Antonio, Prof. Univ. Doct. Cornel Pașnicu. După Slujba parastasului toți credincioșii au participat la agapa frățească, timp în care Pr. Dan Suciu a ținut cateheza Despre viața în Hristos și despre mărturia pe care o dăm celorlalți prin cultivarea virtuților, așa cum a făcut fratele și prietenul nostru drag, Prof Cornel Pașnicu. În cadrul acestor evenimente, la sfârșitul catehezei, au fost felicitați toți cei care s-au născut și au celebrat ziua numelui în luna septembrie. Un alt eveniment care s-a desfășurat la sfârșitul zilei de duminică a fost întâlnirea tuturor tinerilor de la școala parohială care au început pregătirile pentru dansurile populare care se vor desfășura la festivalul românesc din 12 octombrie 2024.
Dăm slavă Lui Dumnezeu pentru zilele cu revărsare de har și bucurie care s-au petrecut în jurul Duminicii de după Înălțarea Sfintei Cruci și mulțumim tuturor participanților și ostenitorilor.
Pr. Valentin Ilieș
