În data de 23 septembrie 2023, Parohia Învierea Domnului din Sacramento a avut un oaspete de excepție în persoana Părintelui profesor Arhidiacon Sorin Mihalache de la Facultatea de Teologie Dumitru Staniloae din Iași. Părintele profesor a susținut o conferință cu tema “Să cad pe gânduri sau să le strunesc? Despre meditația creștină, mindfulness și alte câteva practici mintale curente într-o evaluare neuroștiințifică și filocalică.“ Părintele professor este cunoscut de către credincioșii noștri în cea mai mare parte din bogata activitate a acestuia din mediul online, conferințe, predici, prezentări pe teme care depășesc adeseori sfera teologiei cum sunt științele exacte, matematica, fizica, neuroștiințele. În cadrul conferinței au fost abordate mai multe aspecte referitoare la cultivarea lucrării lăuntrice, așa cum este ea apreciată în experiența autorilor sfinți ai Filocaliei și în unele cercetări recente din neuroștiințe.
Primul aspect expus a făcut referire la faptul că este important să realizăm că mintea este miezul ființei omenești. Conținutul gândirii, al cugetărilor noastre, reprezintă o parte intimă a persoanei care, cel mai adesea, rămâne necunoscută celor din preajma noastră. În viața duhovnicească a ortodoxului, supravegherea gândurilor este esențială, întrucât de la gândul bun sau rău încep toate. În viața cotidiană însă, aflat mereu sub tirul responsabilităților curente, al informațiilor, reclamelor publicitare și divertismentului, omul nu găsește răgaz să stea cu sine însuși, pentru a deprinde obișnuința cercetării propriilor gânduri. Iar aceasta poate aduce consecințe nefaste, întrucât gândul repetat, bun sau rău, sfințit sau pătimaș, ajunge să se transforme în cuvânt, și mai apoi în faptă. Concluzia acestei prime etape a expunerii a fost aceea că ar fi folositor, urmând autorilor filocalici, să ne străduim să ne înțelegem faptul că gândurile și cugetarea reprezintă miezul ființei noastre și că viața spirituală trebuie să cuprindă și sfințirea acestei părți ascunse din noi. Unele aprecieri științifice sugerează că omul are între 60.000 și 80.000 de gânduri pe zi. Multe dintre ele fiind capete de gând, înlănțuite în ceea ce este numit frenezia gândurilor, o mișcare continuă a minții neinstruite, care nu aduce niciun folos. Câte din gândurile acestea sunt bune? Câte sunt închinate lui Dumnezeu? Câte sunt sfințite de rugăciune? Astfel de întrebări ne-ar ajuta să deprindem o anumită supraveghere a cugetării noastre, pentru a le putea observa cu atenție și a le mărturisi în Taina Spovedaniei, în efortul de a curăța și mintea.
Un alt doilea aspect prezentat la conferință a vizat importanța gândirii în conduitele și faptele noastre. Atât autorii filocalici cât și cercetările recente din neuroștiințe arată că starea lăuntrică, dispozițiile cu care ne însoțim peste zi, sunt strâns legate de conținutul gândurilor noastre. Gândirea participă și la dispozițiile depresive, dar prin conținuturile ei, contează și în starea de bine. Cugetarea ne poate susține în lucrarea faptelor bune, dar ne poate și împiedica în viața virtuoasă. Lucrul este important, întrucât, o altă observație remarcă faptul că tot ceea ce consumăm (ca experiențe culturale sau de viață), toate eforturile de cunoaștere, și mai ales strădania rugăciunii, amprentează mintea, sporind lumina sau întunericul ei. Trăind în lume și servind porții de experiență și producții culturale, de viață virtuoasă sau divertisment, omul își instruiește mintea să poftească tot mai mult lumea sau pe Dumnezeu, să urmeze sfinților și virtuților lor sau figurilor de notorietate ale lumii de consum. În această privință, principiul exprimat de viața duhovnicească, și confirmat astăzi de cercetările neuroștiințifice, indică faptul că repetiția, lucrarea susținută a minții devine esențială în formarea ei. Așa se înțelege strădania sfinților de a pune strajă simțurilor, de a păzi gândurile de cugetele rele, și de a pune iar și iar mintea în stare de rugăciune. Pentru că exersarea aceasta, înțeleasă ca nevoință a omului de a se goli de cele lumești și nefolositoare, îl pregătesc pe acesta să primească pe Dumnezeu.
Un ultim aspect important al expunerii a vizat câteva din practicile duhovnicești menționate în Filocalie, care premerg sau consolidează supravegherea cugetării și lucrarea rugăciunii. Fără îndoială, rugăciunea și spovedania sunt cele mai eficiente căi prin care putem curăța cugetarea lăuntrică, ele sporind legătura dintre om și Dumnezeu, adică lucrarea harului lui Dumnezeu în om. Potrivit unor observații filocalice, anumite măsuri ar putea fi de ajutor în această lucrare. Între acestea, au fost menționate gestul de închinare, săvârșit în momentele de liniștire și de îndepărtare de zgomotul lumii, pentru rugăciune și meditare. Versetul Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu! (Ps. 45, 10) indică, într-un fel, faptul că o cunoaștere a lui Dumnezeu este posibilă dacă omul întrerupe dinamica lumească a vieții sale. O altă măsură importantă, care poate veni în sprijinul unei rugăciuni este liniștirea, îndepărtarea de zgomotul lumii: ”Cel ce caută să se roage cu putere, trebuie să închidă uşa (s.n.) şi șă-și ridice mintea de la tot ce e deşert sau vremelnic, șezând într-o chilie liniştită, într-un colţ retras” (Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 27, cap.3, în Filocalia, vol. IX). Un alt mod de a îmbunătăți rugăciunea, pentru curățirea minții, îl reprezintă cultivarea atenției. În această privință a fost citat Filotei Sinaitul, care observă că trebuie să unim rugăciunea cu atenția, pentru că atenția curăță rugăciunea, iar rugăciunea curăță apoi atenția.
Aceasta pentru că, spune Filotei, atenția ”privind neîntrerupt, cunoaşte pe cei ce intră. Şi împiedicându-le puţin intrarea, cheamă în ajutor pe Domnul Iisus Hristos ca să alunge pe vrăjmaşii vicleni. Iar rugăciunea îi împiedică, împotrivindu-li-se. Şi Iisus cel chemat izgoneşte pe draci împreună cu nălucirile lor” (Filotei Sinaitul, Cap. trez., cap. 25, în Fil. rom., vol. IV). În fine, lectura și meditarea pot fi de folos pentru instruirea cugetării noastre, pentru a căuta tot mai mult acele conținuturi care ne sporesc virtutea și lumina înțelesurilor ziditoare care să înlocuiască frenezia gândirii fragmentate și risipitoare. Petru Damaschinul sau Isaac Sirul îndeamnă, în textele cuprinse în Filocalie, să prețuim citirea în liniște, pentru că aceasta este izvorul rugăciunii curate, iar Isaac Sirul observă că meditarea neîncetată a Scripturii este lumina sufletului.
Observații ca acestea subliniază necesitatea adoptării, pentru omul interesat de viața duhovnicească, și a unei lucrări atente care să vizeze propriile gânduri, ca parte esențială a demersului de curățire și de luminare, în vederea unei vieți în comuniune cu semenii și cu Dumnezeu.
Părintele Arhidiacon reușește să pună în lumină, din perspectiva noilor cercetări științifice, învățătura părinților filocalici care, la timpul lor, fără tehnica contemporană la dispoziție, dar cu lumina Duhului Sfânt, au intuit ceea ce astăzi neuroștiințele confirmă prin experiment și aparate. Acest mod de a naviga în ambele sensuri, cu ușurința din domeniul duhovnicesc în cel empiric al științelor exacte și a demonstra, nu contradicțiile, ci diferența de limbaj dintre știință și religie îl fac pe Părintele Arhidiacon prin studiile domniei sale să fie o punte între gândirea duhovnicească și rigurozitatea cercetării științifice profane.
Îi mulțumim bunului Dumnezeu pentru minunata ocazie de a-l avea pe Părintele Arhidiacon Sorin Mihalache în mijlocul nostru exclamând plini de recunoștință cu textul din Acatistul de mulțumire: ”Îți mulțumim pentru oamenii pe care pronia Ta ni i-a adus în cale“.
Pr. Teodor Gîrlonța
