În perioada 14-17 septembrie 2023, la Parohia Sf. Ioan Casian și Sf. Andrei Șaguna Mitropolitul Transilvaniei din San Antonio s-a desfășurat TABĂRA DUHOVNICEASCĂ "CREȘTINUL ÎN CONTEMPORANEITATE". În acest urcuș spiritual am fost întăriți și încurajați de atelierele și conferințele duhovnicești susținute de P.C. Arhidiacon Profesor Sorin Mihalache de la Facultatea de Teologie Dumitru Stăniloaie din Iași. Întâlnirile s-au consumat pe parcursul a 4 zile, pline de informații și exerciții cu folos în creșterea duhovnicească și cultivarea virtuților.
În prima zi, Joi 14 septembrie
- reluarea unor aspecte de bilanț după întâlnirile de anul trecut, care privesc rolul atenției în viața duhovnicească potrivit autorilor filocalici (Teolipt al Philadelphiei, Isaac Sirul, Isihie Sinaitul);
- s-au expus aspecte care privesc componentele atenției, selecția, orientarea și coerența atenției precum și piedicile cel mai des întâlnite în exercitarea atenției, în privința selecției și a orientării
- accentuarea faptului că atenția cultivată, exersată în viața cotidiană permite un trai îngrijit, obișnuința cu supravegherea de sine ajuta mult în practica rugăciunii.
- un scurt inventar al piedicilor atenției în decorul cotidian: zgomotul, supra-stimularea senzorială, supra-încărcarea cognitiva (multă informație nestructurată și destructurată), oboseala, o cantitate tot mai mare de divertisment și expunerea multiplă la aceasta, multitasking-ul și creșterea obligațiilor sociale și profesionale:
În partea a doua s-au menționat câteva soluții practice pentru îmbunătățirea atenției:
- căutarea, amenajarea unui loc liniștit pentru rugăciune, lectură și meditație
- reprize în care să facem un singur lucrușor - unitatea de timp
- a desfășura o activitate într-un ritm calm
- a practica repriza de pauză de 3 minute.
A doua zi, Vineri 15 septembrie
- modul cum intenția fiecărui om modifică percepția asupra realității și, desigur, modul de a acționa. De aici, importanța obișnuințelor spirituale de a orienta mereu atenția spre aspectele ziditoare, folositoare ale experienței zilnice. Aspecte de acest fel se regăsesc în literatura filocalică cu privire la gestiunea sensibilității și la paza simțurilor;
- Viața duhovnicească presupune de fapt această permanentă lucrare de guvernare a mișcărilor sufletești și de activitate a simțurilor pentru a păstra mintea netulburată de cele dinafară, care să împovăreze sufletul și să împiedice lucrarea rugăciunii și relația cu semenii și slujirea lor.
A treia zi, Sâmbătă 16 septembrie
- s-a desfășurat atelierul destinat Inteligenței Spirituale. Au fost abordate considerații privind Inteligența Spirituală din perspectiva experienței duhovnicești a autorilor filocalici.
- Inteligența Spirituală cumulează strădaniile unor autori din sfera psihologiei de a oferi o înțelegere structurată a specificului spiritualității în raport cu celelalte activități sau experiențe umane (rezolvarea problemelor de ordin logic, capabilitățile fizice, înclinațiile muzicale, etc.).
- În cadrul atelierului, la care au participat 23 de persoane, au fost discutate trei dintre caracteristicile Inteligenței Spirituale și maniera în care acestea sunt surprinse și valorizate în cuprinsul filocaliei: disponibilitatea spre cultivarea stărilor interioare, a dispozițiilor cu caracter spiritual (rugăciunea, liniștea, contemplarea, uimirea), obișnuința unei priviri metafizice asupra realității înconjurătoare (care caută să surprindă cauza lucrurilor și finalitatea lor, sensul realităților existente, armoniile și frumusețile lumii înconjurătoare) și înclinația spre a conferi semnificații duhovnicești experiențelor vieții. Fiecare dintre aceste trei caracteristici ale vieții duhovnicești este identificată și de către autorii filocalici ca fiind parte a cultivării unei vieți creștine lăuntrice, fapt care este important de subliniat în contextul vieții actuale, marcat de o pronunțată cultură a exteriorității.
A patra zi, Duminică 17 septembrie
- Tema conferinței a fost COMPASIUNEA: UNIVERSALĂ și INDISPENSABILĂ. Importanța cultivării compasiunii în relația părinte-copil, în cuplu, în familia lărgită, cu prietenii și vecinii, și la serviciu. Au fost abordate următoarele aspecte:
- distincția importantă dintre EMPATIE și COMPASIUNE, aceasta din urmă conținând, pe lângă simțirea, receptarea stării celeilalte persoane și componenta de într-ajutorare, dorința de a-i veni în ajutor pentru alinarea suferinței. (În această privință, compasiunea primește - din punct de vedere neuro-psihologic, ca echivalent lingvistic, cuvântul binecunoscut în spațiul creștinismului ortodox, anume mila).
- Punctul de plecare l-a reprezentat textul Evangheliei duminicale, pentru a extrage înțelesuri referitoare la Compasiune.
- Chipul supremei iubiri pline de compasiune ni-l arată Hristos Însuși, dar ne și cheamă pe toți la această expresie vie a compasiunii: Oricine vrea sa vina după Mine...
- Mai apoi, cuvintele lui Hristos din textul evanghelic ne arată că expresia vie a compasiunii este posibilă doar în condițiile unei lepădări de sinele egoist, care nu ne permite să îl punem în centrul preocupărilor noastre pe celălalt. Recomandarea de a ne lepăda de noi înșine evidențiază un punct de divergență majoră între spiritualitatea creștină, viața în Hristos, pe de o parte, și viața lumii. Adesea, în spațiul social avem de-a face cu ceva diametral opus, în cultura contemporană fiind foarte mult accentuate PLĂCEREA, PUTEREA si COMPETIȚIA, fiecare dintre acestea și toate la un loc influențând negativ exprimarea compasiunii față de oameni. Din acest punct de vedere s-a subliniat că lepădarea de sine vizează a răbda cu drag, a pierde în favoarea celuilalt, a continua să iubești pe cel care nu îți mulțumește pentru asta, a duce poverile altora. Luarea crucii - indicată de Hristos, ca a doua treaptă a vieții creștine, se dovedește de asemenea, esențială în exprimarea compasiunii. Posibilitatea de a-i ajuta pe alții, de a le sluji, presupune o privire și o inimă curată, care nu se împiedică de scăderile celuilalt. Din acest motiv, doar cel care își cunoaște relele sale, și se îngrijește de ele (păcatul meu înaintea mea este pururea) poate să dovedească puterea de a uita de binele său pentru a face bine altuia. În fine, și la modul cel mai pronunțat, compasiunea nu reprezintă o putere de dragoste pe care omul să o poată oferi celuilalt fără efort și din rezerva psihologică personală. Compasiunea este iubirea cerească a lui Dumnezeu pentru noi, resimțită de cei care s-au apropiat de Hristos și care iradiază iubirea lui Dumnezeu către semeni. De aceea, pe ultima treaptă a strădaniei de a cultiva compasiunea este preocuparea de a urma lui Hristos, lucrare care încununează strădania omului de a crește în mila pentru semenii săi, îmbogățindu-se de pe urma milei divine primită de el însuși, milă care îl vindecă și îl face capabil de milă față de altul.
Pe de altă parte, s-a subliniat faptul că experiența compasiunii are un impact semnificativ în dezvoltarea armonioasă, în planul EXPRIMĂRII, al COMUNICĂRII și al CONECTIVITĂȚII SOCIALE - dar și în plan fiziologic. Este vorba despre faptul că rezultatele recente din neurofiziologie arată că exersarea compasiunii este cardioprotectoare, are un impact benefic asupra răspunsului imun, reglează răspunsul inflamator, tonifiază nervul vag și prin aceasta reglează activitatea organelor viscerale. De asemenea, experiența compasiunii stimulează starea de bine, oferind satisfacție și sentimentul unei vieți cu sens, dar crește și reziliența, sporind în general SĂNĂTATEA.
În final s-a subliniat faptul că, trăind în experiența iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru om, s-ar cuveni ca fiecare creștin să arate lumii iubire și milă fără de sfârșit, oferind ajutor cu multă generozitate, îmbrățișând lumea, iubind pe toți, fiind plin de compasiune pentru fiecare, sporind în hărnicia de a face bine, și împlinindu-le pe toate cu multă bucurie, dând mărturie astfel de iubirea plină de milostivire a lui Dumnezeu pentru toți oamenii.
Conferința s-a încheiat cu mențiunea textului din MATEI 5, 43-48: Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău". Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.
Pentru toate acestea dăm Slavă Dumnezeului Celui Întreit închinat, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și cu nădejdea rodirii așteptăm întâlnirile viitoare.
Pr. Valentin Ilieș
