„Astăzi credincioșii să dănțuim în psalmi şi în cântări, Domnului cântând şi cinstind sfințit cortul Lui, chivotul cel însuflețit, care pe Cuvântul cel neîncăput l-a încăput”

(Stihira I de la Vecernie).

În ziua de 21 ale lunii noiembrie prăznuim aducerea la templu din Ierusalim a Fecioarei Maria. Praznicul acesta este cel al înaintei bunei vestiri a Întrupării Mântuitorului lumii. Aducerea Fecioarei la templu ne arată mai înainte de împlinire, la Buna Vestire, bunăvoinţa lui Dumnezeu către făptura Sa. Acest act de oferire a Sfintei Fecioare slujirii la templu de către părinţii Ioachim şi Ana ne descoperă împlinirea unei rânduieli a Ziditorului de răscumpărare a neamului omenesc.

Această rânduială a lui Dumnezeu a fost prefigurată, ne spune stihira, în Vechiul Testament prin cortul numit al mărturiei(Facere 29, 44). Acesta a fost un cort portabil construit de Moise la porunca lui Dumnezeu pentru ca evreii să-i slujească Domnului în timpul pribegiei în pustia Egiptului. În Apostolul care se citește în ziua praznicului, Sf. Pavel descrie acest cort: „În el se aflau, mai întâi, sfeșnicul și masa și pâinile punerii înainte; partea aceasta se numește Sfânta. Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit Sfânta Sfintelor, având altarul tămâierii de aur și chivotul așezământului ferecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise și tablele Legii” (Evrei 9, 2-4). Acest cort reprezenta mărturia, adeverirea prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului evreu chiar în momentele de pribegie când nu aveau un altar stabil. În cort, în Sfânta Sfintelor, se afla chivotul așezământului ce cuprindea obiectele sfinte ale poporului ales, toate semne ale purtării de grijă a lui Dumnezeu cu acest popor: năstrapa de aur cu mana, toiagul lui Aaron și tablele Legii, respectiv hrănirea minunată poporului în pustie şi alegerea lui specială prin Legile lui Dumnezeu.

Stihira de la Vecernie ne îndemnă să cinstim sfințit cortul şi chivotul cel însuflețit. Ceea ce a fost preînchipuire a purtării de grijă a lui Dumnezeu în Vechiul Testament se descoperă acum în persoana Maicii Domnului. Chivotul cuprindea tablele Legii, Maica Domnului îl va purta în pântece pe însuși Legiuitorul. Chivotul purta mana, hrana de la Dumnezeu, Maica Domnului poartă pâinea Vieții (Ioan 6, 48), hrana spre veșnicie pe care Dumnezeu o oferă omenirii ca dar spre mântuire. Chivotul era acoperit cu aur, Fecioara Maria a fost umbrită de harul Duhului Sfânt (Luca 2, 28).

Pentru această rânduială descoperită de Dumnezeu în aducerea la Templu a Maicii Domnului se cuvine să fim mulțumitori Domnului împreună cu Sfinții Părinți Ioachim şi Ana. Mulţumitori se cuvine să fim toți cei recunoaștem descoperirea acestui plan al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului. Mulţumitori se cuvine să fim în aceste zile când ne pregătim pentru sărbătoarea naţională Thanksgiving. Se cuvine să ne acordăm un moment de reflecţie şi de mulţumire. Reflecţie asupra istoriei coloniştilor americani care au căutat un pământ al libertăţii şi al bunăstării. De asemenea, reflecţie asupra istoriei care a urmat şi care a întărit această dorinţă de libertate religioasă a primilor colonişti. Iar reflecţia noastră se cuvine întregită prin mulţumire. Mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile lui revărsate asupra înaintaşilor, dar şi asupra noastră, în momentul când ne adunăm în familie pentru această sărbătoare.

Pentru toate să dăm slavă şi să mulţumim lui Dumnezeu!

† Mitropolitul NICOLAE