În zilele de 31 octombrie – 1 noiembrie 2020, Înaltpreasfinția Sa, Părintele Arhiepiscop și Mitropolit Nicolae, Întâistătătorul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite și Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi, a vizitat parohia Sfânta Treime din Philadelphia, PA. Programul vizitei a cuprins mai întâi Vecernia arhierească, de sâmbătă seara, 31 octombrie, prilej cu care Părintele Arhiepiscop a adresat celor prezenți un scurt cuvânt de învățătură.
A doua zi, duminică 1 noiembrie, începând cu orele 10.00 am, a avut loc Sfânta Liturghie Arhierească, în cadrul căreia Înaltpreasfinția Sa l-a hirotonit întru diacon pe teologul Petru Bogdan Manea, psaltul bisericii. Alături de Înaltpreasfinția Sa au slujit Părintele Protopop Daniel Ene, secretarul Consiliului Eparhial și parohul Bisericii Sfânta Treime din Victor (din zona municipalității Rochester), NY; Părintele Emmanuel Pratsinakis, fostul paroh al Bisericii Ortodoxe Grecești Sfântul Toma din Cherry Hill, NJ, un prieten apropiat al preoților din Philadelphia. Cum era firesc, soborul a fost întregit de cei doi preoți locali: Părintele Timotei Avram și Părintele Nicolai Buga, parohul bisericii.
Prin primirea harului diaconiei, Dl Petru Bogdan Manea a ales să slujească lui Dumnezeu și Bisericii. Însuși termenul diacon (în grecește, διάκονος) amintește prin semnificația sa în limba originală („cel care slujeşte”) că cel ce primește diaconia își asumă în egală măsură slujirea lui Dumnezeu şi slujirea oamenilor. Diaconatul ne duce cu mintea la tribul lui Levi, pe care Moise a ales să-l consacre cultului religios (Iezechiel 44, 11-15). Chiar dacă inițial diaconii aleși de Sfinții Apostoli aveau sarcina de a organiza agapele creștinești și de a servi la mese, în Noul Testament, termenul διάκονος, care apare la Filipeni 1, 1 și Romani 15, 8, se referă și se concentrează asupra împlinirii îndatoririlor spirituale ale acestor slujitori bisericeşti. Slujirea devine acum privilegiu, nu povară sau corvoadă, privilegiul de a ajuta pe alții să audă, să vadă, dar şi să răspundă la cuvântul Adevărului divin în viaţa sacramentală a Bisericii.
Instituind preoţia și diaconia, Mântuitorul le uneşte şi le întemeiază în propria Sa „trimitere” şi slujire: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi”. Domnul Însuşi spusese mai înainte că e „trimis”, căci „nu fac voia Mea, ci voia Celui Care M-a trimis” (Ioan 5, 30). Biserica primară a păstrat și continuat tradiția slujirii diaconești.
Așa cum a ajuns până la noi, ritualul primirii harului slujirii diaconești cuprinde mai multe momente emoționante, prin care a trecut și noul nostru diacon, Părintele Petru Bogdan. Primul este cel al hirotesirii întru citeț. Acest moment are loc în naos, înainte de începerea Sfintei Liturghii și cuprinde mai întâi tunderea rituală și apoi rostirea de către Arhiereu a rugăciunii de hirotesire întru citeț (« Doamne, Dumnezeule atotțiitorule, alege pe robul Tău acesta… »), după care candidatul primește veșmintele specifice, adică stiharul, însă nu înainte de a fi supus testului citirii Apostolului.
Pentru a fi hirotesit ipodiacon, el îngenunchiază apoi din nou înaintea Arhiereului, care citește rugăciunea « Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce prin unul și același Duh Sfânt… ». Ca un simbol al slujirii pe care dorește să și-o asume în Biserică, viitorul diacon îl ajută apoi pe Arhiereu să se spele pe mâini, turnându-i apa de trei ori și răspunzând la întreita întrebare «Câți sunteți credincioși ?» prin cuvintele: «Toți suntem credincioși».
Cel de-al doilea moment important, care se petrece în timpul Sf. Liturghii, este hirotonia întru diacon propriu-zisă. După momentul intonării Axionului, candidatul la diaconie este condus în mijlocul Bisericii, unde face trei metanii mari. Adus de preoți în faţa uşilor împărăteşti, unde se află arhiereul, aceștia zic: „Porunceşte, Preasfinţite Stăpâne, pe cel ce vi se aduce înainte spre a fi hirotonit diacon”. Intrând în Sfântul Altar prin uşile împărăteşti, candidatul e luat de mâini de preoți/diaconi, înconjurând cu toţii Sfânta Masă de trei ori și cântând aceleaşi cântări ca şi la cununie (deşi nu în aceeaşi ordine). Prin aceasta, se arată că hirotonia nu e altceva decât cununia noului slujitor cu Biserica lui Hristos, în slujba căreia el intră acum. La prima înconjurare, spre exemplu, se cântă „Sfinţilor mucenici...”, pentru că acesta intră de acum în ceata celor care L-au mărturisit pe Hristos şi L-au slujit, propovăduindu-I cuvântul. Apoi, arhiereul vine în fața ușilor împărătești, și, cu fața spre popor, oferă noului diacon orarul, mânecuțele și pocrovățul mare, rostind de trei ori (în românește, în grecește și latinește): ,,Vrednic este !” Poporul răspunde de fiecare dată: ,,Vrednic este!”
Desigur, sunt și alte momente memorabile. Unul dintre ele este cel al împărtășirii noului diacon pentru prima oară, în calitate de slujitor. Astfel, el are onoarea de a primi Euharistia înaintea tuturor celorlalți diaconi slujitori în acea zi. Apoi, spre sfârșit, el va rosti ectenia: „Drepți primind dumnezeieștile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereștile și de viață făcătoarele, înfricoșătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulțumim Domnului!”
Sfânta Liturghie s-a încheiat cu o frumoasă predică a Înaltpreasfinției Sale, Părintele Mitropolit Nicolae pe marginea textului Sfintei Evanghelii (Luca 16, 19-31): ”Bogatul din Evanghelia de astăzi nu a ajuns în iad doar pentru faptul că a fost bogat, ci pentru faptul că nu a știut să-și folosească bogăția, a considerat-o a lui în mod exclusiv, a considerat că ceea ce are i se cuvine și nu este potrivit să împartă cu ceilalți. I-a ignorat pe ceilalți, n-a văzut boala, n-a văzut suferința, n-a văzut sărăcia și petrecea o viață de lux. Se comporta ca și când ar fi fost stăpânul acestei lumi și în jurul lui nu vedea și nu auzea, nu vedea sărăcia și nu auzea strigătele celor care cereau ajutor. N-a știut să vadă în bogăție darul lui Dumnezeu. Săracul Lazăr, a cărui nume înseamnă Domnul îmi este în ajutor, și după nume și după tăcerea care este prezentată în parabolă, a răbdat cu credință și cu speranță, cu credință că aceasta este încercarea lui Dumnezeu pentru viața lui, boala și neputința. Și cu speranță că această răbdare a bolii va fi răsplătită, ceea ce s-a întâmplat în viața de dincolo.”
Sărbătoarea s-a încheiat cu un dineu în onoarea Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae, oferit de familia proaspătului Diacon Petru Bogdan. Preoţii şi credincioşii Parohiei Sfânta Treime din Philadelphia, PA îl felicită pe părintele Diacon Petru Bogdan Manea, dorindu-i ani mulţi, cu rodnică slujire în Biserica lui Hristos!
Vrednic este! Axios! Dignus est!
Pr. Prof. Nicolai Buga
